Sper că aţi venit „înarmaţi” cu tuburi de frişcă, ciocolată, măslina din Martini, cu ardei iute, miere, banane, şampanie,vişini şi ce vă mai trece prin cap după vizionarea secvenţei cu pricina din „9 săptămâni jumătate”…

Păşesc vioi pe foşnetul zorilor în obscuritatea ciocolatie. Coridoare, uşi, umbre, şoapte şi chemări, mâini şi mângâieri, parfumuri colorate…ameţitoare trezire într-un vis rupt parcă dintr-o bucată de mătase. Pielea ta. Podeaua este alunecoasă, mă trezesc pe tavan, excitat, calc pe bec, evident, cad să am de unde să-mi ridic privirea spre sânii tăi. Încerc să îi ating, îmi tremură mâinile, gravitez cu palmele în jurul lor, apoi parcă împins de la spate le ating în trecere accidentală, parcă aud oftatul mut, simt tresărirea şi mă năpustesc însetat cu buzele asupra lor. Mâinile nu mai sunt timide şi explorează spatele tău gol şi degetele rătăcesc cu obrăznicie pe fiecare curbură şi în fiecare….hm…hm…hm… Tovarăşi, tovarăşe! Să revenim!

Dacă în iubire nu am reuşit să ajungem la un numitor comun – din fericire! – să vedem ce ne facem cu sexul… Să rectific? Ce mă fac eu cu al meu? Ha ha ha. Cu toate încercările modernist liberale de a dezmorţi acest subiect, există o anume fobie faţă de sex. „Nimic despre Sex”, taburi...sex...un cuvânt inocent? Am realizat că mai sunt cu certitudine oameni care „fac amor” cu ruşine, cu becul stins… Şi nu vorbesc din auzite, am întâlnit femei care au insistat să sting lumina. Şi nu era o adolescentă sfioasă, ci o femeie măritată…
Implicarea bisericii (creştine) în dormitoarele oamenilor a indus şi ideea sexului murdar, degradant şi ruşinos. Omul a fost convins că sexul este ispita şarpelui iar plăcerea este vulgară. Reprimarea sexualităţii naturale conduce la frustrări. Apar coşurile pe faţă şi în mod absurd, cine are mai multe coşuri, strigă mai înverşunat împotriva depravării şi condamnă mai abitir decăderea morală şi vulgaritatea erotismului.
Mă bucur că am depăşit evul mediu, nu ardem femei pe rug, nu le forţăm să poarte centuri de castitate cât plecăm noi la pescuit cu băieţii, dar nu pot ignora nici faptul că subiectul cu cât pare mai frecvent şi mai liber abordat, cu atât se dovedeşte că este tabu. Conservatorism şi liberalism. Religie şi Sex…
În vremea lui Augustus (63-14 î. Hr.) s-au promulgat legi ce defineau coitus illicitus împreunarea unui bărbat cu o femeie liberă (necăsătorită) şi fapta era considerată delict. Am citit nu odată despre declinul căsniciei ca instituţie. Mulţi dau vina pe sex şi infuzia excesivă de liberalism. Cu toate acestea mai sunt oameni, mai ales femei, care se căsătoresc virgine. Iar nu vorbesc din auzite, prima mea soţie a fost mai tânără decât mine cu 11 ani şi era virgină. Cârcotaşii sunt liberi să dezvolte fantezii pe marginea divorţului, abia aştept să aflu şi eu motivele de la experţii în viaţa conjugală şi a problemelor cuplului să-şi etaleze imaginaţia şi cunoştinţele, dar pe lângă divergenţe provenite inevitabil din diferenţa de vârstă, unul din motive a fost evident şi curiozitatea partenerei de a cunoaşte şi acumula alte experienţe. Şi este absolut normal şi firesc. Să nu mă mai explic aiurea-n tramvaiul roz mâine, pe scurt, după un an de căsnicie fata a plecat într-o ţară îndepărtată să facă bani şi după circa doi ani am divorţat în mod civilizat şi inevitabil. A reprezentat-o o avocată chiar simpatică şi pot spune că m-am însurat cu o fată şi am divorţat de alta, ha ha ha.
Vorbind totuşi puţin şi la modul (mai) serios, despre asta pomeneam ieri: într-o relaţie fiecare vine cu propriul său bagaj de experienţă, de cunoaştere, de aşteptări, de educaţie dar şi de frustrări, convingeri şi probleme. Cred că avem tendinţa ca într-o primă fază a relaţiei să ascundem problemele şi frustrările iar acestea ieşind la suprafaţă pe parcurs să conducă la dezechilibrele din comunicarea dintre parteneri. Şi mai cred că facem asta fiindcă nu avem curajul să ne înfruntăm propriile probleme şi partenerul devina ţinta perfectă în care să aruncăm cu problemele noastre. Nu, nu vreau nici să generalizez, nici să teoretizez chimia cuplului… Cum suntem profund diferiţi la nivel individual, aşa şi relaţiile noastre de cuplu diferă, dar tot aşa sunt convins de faptul că toţi avem probleme nerezolvate la nivel individual care pot fisura oricând o relaţie. Cred că baza unei relaţii se construieşte pe o bună auto-cunoaştere, pe o cunoaştere reciprocă şi pe respect. Modelul tradiţional de căsnicie „p.n.v.” este o imbecilitate profundă dar împământenită. Am mai vorbit despre asta, cred că reformarea convingerilor şi al instituţiilor sunt singurele ieşiri din declin. Faptul că Bisericile Creştine tradiţionale în continuare au o atitudine medievală faţă de sex şi sexualitate nu servesc interesele nimănui şi cu atât mai puţin cele al individului. Respectarea unor tradiţii împotriva firii nu rezolvă, ci dimpotrivă, abrutizează crizele. Nu doresc să aduc elogiu desfrâului, dar da, cred că experimentarea sexualităţii, aprofundarea şi cunoaşterea propriei noastre sexualităţi, ne serveşte atât nouă cât şi relaţiei în care suntem sau vom fi implicaţi. Şi părerea mea este că practica trebuie să preceadă teoriei.
Relax... are.

Am lămurit că nu vom lămurii nimic niciodată. E cel mai bun, cel mai firesc punct de plecare. Ştiu că nu destinaţia contează, ci experienţa drumului parcurs. Când ne este sete bem, când ne este foame mâncăm, de ce n-am iubii la fel de firesc? Nu odată constat că mă omoară teoria şi nu mai apuc să trec la practică. Ideologizare excesivă, prea multă dogmă şi lipsă acută de ritual. La unele animale, ritualul de împerechere este majestuos. Cred că la capitolul de dogmă stau defectuos, dar trăiesc şi respectă o dogmă naturală, fluidă, cursivă. Omul în deşteptăciunea sa, a dezvoltat prea multe dogme şi a neglijat ritualul: esenţa. Gândul netransformat în energie, în mişcare, este un gând mort.
Calea bătută sau poteca necunoscută? Poţi alege Isus, Buddha sau Mohamed, poţi îmbrăţişa o dogmă, dar poteca ţi-o vei bate singur. Aşa e în credinţă, aşa e în iubire, în dragoste şi în tot ce facem aşa ar fi natural să fie. Asta încerc eu cu viaţa mea, chiar de nu-mi iese tot timpul. Şi am ajuns la altceva ce vroiam să vă spun: cred că majoritatea problemelor dintr-un cuplu provin din problemele nerezolvate ale individului. E o constatare care pleacă de la mine, din mine, din experienţa mea. Într-o relaţie fiecare vine cu pacheţelul său mai mare sau mai mic, mai aranjat sau mai vraişte. Când „rufele” celor doi se amestecă, problemele ies la suprafaţă. Dacă la nivel individual nu ai rezolvate problemele, în cuplu ele doar se vor agrava.
Ce facem noi aici? Ce căutăm în virtual? Eu cred că toţi cei care pierdem prea mult timp în faţa monitorului, avem probleme. Şi spun asta iar plecând de la mine. Nu am să generalizez, nu ar fi corect, dar am întâlnit prea puţini oameni relaxaţi să am o altă părere. Şi când spun probleme, nu mă refeream strict sau neapărat la dragoste/iubire… Dar toţi căutăm sau fugim de ceva…acesta e sentimentul meu. Poate mă înşel…aştept urechelile.
Dar când trecem la…sex?

Dacă lumea este reală, trupul este real; dacă lumea este sacră şi trupul este sacru. Filozofia şi mai ales Religia Europeană vede lumea ca fiind profană, separă violent trupul de spirit şi obţine un om cu sufletul mutilat. Paradoxal, construim temple din piatră şi măcelărim lăcaşul sufletului, propriul nostru trup, parazitând-ul cu noţiuni, teorii, etichete şi standarde aşa zis morale. Doar la auzul cuvântului Tantra omul se gândeşte la orgii sexuale şi nu la senzualitate şi spiritualitate. Judecăm, lipim uşor etichete şi punem răul în faţă. Răul? Vedeţi ce uşor se aruncă cu definiţii şi cuvinte?
Pac! Acest lucru este rău şi imoral! Să vă dau un exemplu:
Doi plus doi fac patru. Cerul este albastru. Tantra este o formă de sex în grup organizat. Gabon este în Africa. Isus este bun. O mână are cinci degete.
O înşiruire aparent corectă de „adevăruri” chiar dacă unul (Isus este bun) este un adevăr relativ şi unul (cel cu Tantra) nu este un adevăr ci o inexactitate plasată cu premeditare. Cam la modul acesta suntem sistematic induşi în eroare şi dezinformaţi. Totul e atât de incredibil de simplu! Educaţia pe care o primim este una defectuoasă, suntem învăţaţi să ne reprimăm sentimentele şi „pornirile”. Suntem stimulaţi să învăţăm ruşinea. Este corpul nostru ceva urât şi de care să ne ruşinăm? Este reprobabilă dorinţa? Nu pot accepta aceste lucruri, cu toate că vă garantez, am fost şi eu educat conform normelor şi standardelor general acceptate.
Mişcarea feministă nu a reuşit să elibereze femeile, doar le-a masculinizat. Femeia modernă poate să înjure, poate să aibă slujbe care nu cu multă vreme în urmă erau exclusiv bărbăteşti, dar în pat marea revoluţie se încăpăţânează să apară. E absurd, dar exact unde bărbatul şi femeia ar avea şansa să fie parteneri egali, adică în intimitatea dormitorului, fix acolo prăpastia între sexe se măreşte şi femeii i se aminteşte direct sau subtil statutul şi…locul la cratiţă. Războiul sexelor, războiul din dormitor…spuneţi-i cum şi ce vreţi, dar există şi-l simţim pe pielea noastră. Ce nu pricep este, cărui bărbat îi convine modelul de femeie supusă şi plină de inhibiţii?!

Am auzit de multe ori bărbaţi spunând că ştiu ce îşi doresc femeile, cum auzim des şi fraze tipizate precum toate femeile sunt c**ve şi toţi bărbaţii porci. Eu nu ştiu ce se înţelege nici prin c**vă, nici prin porc şi nici ce-şi doresc toate femeile nu ştiu. Uneori nu ştiu nici ce-mi doresc eu, dar să mai ştiu ce-şi doreşte altcineva?! Învăţ să-mi accept instabilitatea, încerc să-mi înţeleg fluctuaţiile şi mai presus de toate vreau să mă accept aşa cum sunt ca în final să fiu acceptat.
Sunt o curvă. Probleme Gogule?

Sexul este o formă de comunicare non-verbală, un transfer de emoţii, o sublimă cale de eliberare, este un subtil schimb de fluide şi energii, o formă plăcută de cunoaştere. Nu este necesară ritualizarea copulaţiei pentru ca sexul să devină Tantric sau Magic. Este suficient să ne acordăm reciproc atenţie. Aici intervine autocunoaşterea amintită ieri, dorinţa şi deschiderea pentru a cunoaşte şi a fi cunoscuţi. Considerând sexul ceva pur şi strict fizic, practic închidem calea comunicării şi a schimbului emoţional şi energetic dintre parteneri. Nu, nu sunt tata Guru şi nu intenţionez să vă învăţ sau să vă dau sfaturi legate de viaţa şi activitatea sexuală. Încă explorez şi experimentez…
Time out! Trec direct la ţigara de după să nu produc şi să nu sufăr o altă dezamăgire. Sunt un păcătos stimate Doamne şi Domnişoare, ne vedem în Iad... Îmi daţi vă rog şi mie ID-urile Dumneavoastră de mess?

Cercei: 5 lei ( 2 cm)

Ochii lor se uita in ochii mei.

Albastru e mult mai frumos decat verde. Negru e cel mai frumos. Iar caprui sunt cei mai multi... Dar nu conteaza. De ce? Simplu, ochii care nu se vad, se uita!

Asa le-am spus si le-am inchis gura!

Toti stiu cu sta "treaba "cu fotbalul  cu femeile   si cu politica  .Eu recunosc ca habar n-am ..de fotbal stiu foarte putine lucruri (stiu ce inseamna "echipa scurta" si cam atat),  de femei ...ce sa mai vorbesc...nu stiu nimic  iar politica e o curva ..mie nu-mi plac curvele  ...

In concluzie :habar n-am de nimic pa lumea asta  Ce ma fac? ...Bine ca mi-am facut blog ...bloguiesc ,deci traiesc ? Valeu numai prostii am scris ...ia sa sterg io repede bazaconiile ...ups am apasat pe "publica" .a scapat de data asta  ...o sa dau o dezmintire ....altadata...

Ek hou nie daarvan dat mense artiekels net knip en plak nie, maar die een sou ek nie self kon skryf nie en het dit interesant gevind. Ek het dit in ons streekskoerant Rekord-noord gekry.

In 'n poding omdie Amerikaanse banke van ondergang te red het die Amerikaanse Senaat 'n reddingspakket van $700 Miljard aangebied. Om dit meer verstaanbaar te maak beteken dit dat met 'n wisselkoers van R8,30 teen die dollar dit R5,8 triljoen ('n triljoen is gelyk aan 'n miljoen-miljoen m.a.w. R5 800 000 000 000 000 000). Dit is een en 'n half keer so groot as ons JSE. Vier keer groter as SA se top-5 maatkappye, BHP Billiton, Anglo American, SAB Miller, Sasol en MNT se gesamentlike waarde.

Met die soort geld kan almal in Suid-Afrike (sowat 48 milj. mense) vir 47 jaar elke dag 'n brood (van R7.00) kry, of elke persoon op die aarde (sowat 6,7 miljard) kan twee brode vir 'n jaar, elke dag kry.

Indien dit in kontant uitbetaal sou word kan elke Suid-Afrikaner R120 000 ontvang, of elke persoon op die planeet $100.

Dit plaas die rykdom mag van die VSA 'n bietjie in perspektief, dink ek.

Secretul succesului este sinceritatea. O dată ce poţi să te prefaci, ai reuşit.

Oamenii vor crede orice dacă le-o şopteşti la ureche.

Cine râde la urmă, gândeşte mai încet.

Imediat după ce ai reuşit să pui lucrurile cap la cap, cineva îndepărtează capetele.

Nimic nu este mai definitiv decât lucrurile pe care le facem provizoriu.

Nu eşti beat atâta timp cât poţi să zaci întins pe parchet, fără să te sprijini.

Dacă un lucru este facut prost de destul de multe ori, el devine corect.

Planificarea atentă nu poate înlocui norocul chior.

Dacă nu reuşeşti din prima, încearcă să nu pari prea uluit.

Dacă te afli într-o groapă, opreşte-te din săpat.

Când o problemă dispare, oamenii care lucrează la rezolvarea ei nu dispar.

Secretul de a fi plicticos constă în a spune absolut totul.

Originalitatea este arta de a nu-ţi dezvălui sursa.

Politica este arta de a obţine voturi de la săraci şi fonduri electorale de la bogaţi, promiţându-le unora protecţia faţă de ceilalţi.

Singura metodă de a scăpa cu adevărat de rezidurile toxice este să reîncadrezi reziduul ca netoxic.

Oamenii vor accepta ideea ta cu mai multă uşurinţă dacă le spui că primul care a avut-o a fost Benjamin Franklin.

A greşi este uman, dar pentru a încurca lucrurile complet îţi trebuie un computer.

Munca în echipă este esenţială. Îţi dă posibilitatea de a arunca vina pe alţii.

Lenea este mama a nouă invenţii din zece.

Plictisitoare este persoana care vorbeşte când ai vrea să te asculte.

Ceea ce dau paragrafele scrise cu litere mari este anulat de paragrafele scrise cu litere mici.

Nimic din ceea ce este scris cu litere mici nu este favorabil.

Pierderile maxime posibile într-o zi sunt mult mai mari decât câştigurile maxime posibile într-o zi.

Nu crede tot ce auzi şi tot ce spui.

Legea vânzării agresive: Când pui brânză în cursa de şoareci, lasă loc şi pentru şoarece.

De obicei, un drum fără obstacole nu duce nicăieri.

Dacă există posibilitatea ca mai multe lucruri să meargă rău, primul care va merge rău va fi cel care va produce cele mai multe daune.

oraşul coboară în underground. festivalul Cybermental a ajuns la a 3-a ediţie. pare incredibil şi admirabil. este şi aniversarea de cinci ani de activitate a organizatorului: AKM. another kind of music promite nu doar o manifestare zgomotoasă, ci şi o excursie în cultura  (sub)urbană prin intermediul vizualului: fotografii, graffiti şi video.
anul acesta în perioada 9-11 octombrie, la Bucureşti, AKM vă invită în 3 seri şi 2 locaţii - 9 octombrie @ ACOLO Club /// Calea Mosilor 138, respectiv 10-11 coctombrie @ CONTROL Club /// Academiei 19 (Intrarea prin Pasajul Victoriei) - să întâlniţi sau reîntâlniţi 23 de artişti. o altă performanţă dacă luăm în calcul zona subţire şi şubredă a perimetrului electro-industrial autohton.

Din numele de pe afiş amintesc doar câteva: BRAZDA LUI NOVAC, BLINDPIXEL, CANDLESTICKMAKER, CYCLER feat. FLORENTINA (marea mea dragoste declarată şi nedeclarată!), DJ CYPHER, D-PRESSION, DISCORDLESS, DOMINUS, DYSLEX....

Linkuri de explorat, documentat:

de citit!

another kind of music şi AKM

Brazda Lui Novac

Cycler

sper să ajung şi să raportez de la faţa locului. am fost ameninţat că sunt aşteptat... anul trecut mi-am trimis doar tablourile iar anul acesta doar din motive subiective nu pot participa cu noua formaţie... Dacă bursa pică şi la Bucureşti, în underground rămânem în siguranţă... dăm volumul la maxim şi stingem noi lumina la sfârşit.

A face dragoste. Sex. A te cordii, a ţi-o trage, pe frigider, sub duş, pe maşina de spălat, pe covor, în casa scării sau în lift, pe o plajă într-un apus de soare blajin, în valuri, sub un nuc, pe o pajişte, în umbra unei stânci la 2000 de metri altitudine, într-un gang, sub o poară, într-o parcare, cu prezervativ, fără prezervativ, să faci sex oral din prima, să stingi lumina, să nu-ţi dai jos ciorapii, să aprinzi lumânărele şi beţigaşe parfumate, să acoperi patul cu petale de trandafiri, să bei un coniac înainte, să fumezi după, să ţipi de plăcere şi să-ţi bată vecinii în perete şi ţeava de la calorifer, ne împerechem, tragem o tăvăleală, ne împletim, dragi mei, este sex, sex, sex, ori ce aţi spune!
Nu vreau să cad nici în greşeala generalizărilor, dar nu-mi permit nici să fiu demagog, ipocrit, nu vreau şi n-am de ce să par interesant, da, eu recunosc, vreau sex, îmi place sexul. De fapt despre asta este vorba: despre plăcere. Cine nu-şi doreşte plăcerea? Să fim f*cking serioşi! Să spui că "faci dragoste" este un pur sofism de promenadă. Irelevant cum te exprimi, totul se rezumă la ce trăire ai şi la ce simţi. Ce simţi şi ce transmiţi... Adică, unii chiar simt diferenţa între sex şi a face dragoste? Mă lăsaţi cu vrăjeala?

http://www.ideiindialog.ro/articol_696/pledoarie_pentru_dreptul_de_a_ofensa.html

Nu puteţi zice că nu sunt un discipol conştiincios ! A zis Patapievici să ofensăm, gata, ofense să fie...

Şi remarc, cu tristeţe, că şi el se prevalează de dreptul de a ofensa ... dar numai în ce priveşte pe ceilalţi; persoana lui fiind din start exclusă. Cum am mai scris, quod licet Bon Jovi...

De altfel, n-ar fi prima dată când se contrazice, oportunist :

http://grupareadeparte.wordpress.com/2008/08/08/dovada-textuala-ca-patapievici-una-zice-azi-alta-zice-maine-dupa-cum-bate-vantul/

Adevărul… al tău, al meu sau..? N-ai să găseşti adevărul nici în Coran, cartea celor 77.639 cuvinte sfinte, nici în Biblie, nici în „Interpretarea viselor” al lui Freud, nici în alte cărţi sacre sau profane. Căutăm răspunsurile în exterior, căutăm în deşert, n-am înţeles metafora, deşertul este în suflet şi răspunsurile se află în noi, în mijlocul deşertului. Cărţile conţin doar întrebările pe care nu ni le punem niciodată şi căutăm acele răspunsuri pe care cu certitudine nu vrem să le găsim… „Înfometându-mă şi chinuindu-mă pe mine însumi nu m-am adus mai aproape de răspunsurile la întrebările mele decât atunci când trăiam în belşug şi plăcere în casa tatălui meu!” (Siddharta Gautama).

Consum. Consumăm tot mai mult, tot mai mare, tot mai perisabil. Totul este perfect perisabil. Mai puţin plasticul care o să dăinuiască pe tronul goliciunii. O iau razna, mă rostogolesc, mă ciocnesc, ricoşez şi iar mă risipesc în mii de cioburi.
"De şase luni, nu puteam să dorm. nu dormeam...
Cu insomnia, nimic nu e real.
Totul e extrem de departe.
Totul e o copie a unei copii.....a unei copii."

Mă trezesc. Cineva a stins lumina. Se aude de undeva un televizor. Dintr-un alt apartament, dintr-o altă lume sau o altă dimensiune. Nimic nu este real. Somnul, visele sau mirosul micilor prăjiţi în faţa blocului. Caut întrerupătorul. Caut o mână care să mă conducă înapoi. Totul este foarte departe. E ireal. Pesuitul virtual cu modemul sau cu mousul în braţe...

"Imaginaţi-vă durerea ca o minge albă de lumină tămăduitoare.
Se mişcă prin corpul vostru, vindecându-vă.
Continuaţi. Nu uitaţi să respiraţi...
..păşiţi înainte prin uşa din spatele camerei.
Unde duce?"

Da. Durerea ne-a adus aici. Dar cine ne scoate. Ce ne scoate? Minciunile. Micile minciuni care ne fac viaţa mai...frumoasă. E ea mai frumoasă? A mea a fost. Acum? Acum nu mai ştiu. De ce? Păi... răspunsuri pentru problemele altora.
Am venit pentru fluturi.
Pentru flirturi.
O floare virtuală oferită galant de un necunoscut.
Micile flirturi inofensive sau aventurile de o noapte din faţa monitorului. Lacrimile de pe taste.
Cine dracu a stins lumina?!

"Aceasta e viaţa ta, şi se sfârşeşte cu câte un minut de fiecare dată."

"dacă te trezeşti în alt moment, într-un alt loc,...
...te poţi trezi ca o altă persoană?
Oriunde mă duc,...
..viaţa măruntă.
Zahăr şi frişcă de unică folosinţă.
Unt de unică folosinţă.
Kit cordon bleu făcut la microunde.
1 în 2 şampon si balsam.
Pastă de dinţi de unică folosinţă.(...)
..sunt prieteni de unică folosinţă."

Tragi acea linie imaginară în josul paginii şi conform sfântului sistem binar rămâi cu un mare zero. Eşti singur. Ai monitorul, tastatura, mousul şi...umbrele. CTRL + ALT + Delete.
Mâine începe o altă zi. Tot perisabilă. Prieteni.

după ce vă plictisiţi de roz, uitaţi-vă puţin la plusul negru - poate dispar punctele roz şi apare unu verde care se mută.

.............

Ce tristete ...adevarul e la vedere toti au acces la el ...caci Dumnezeu  nu e viclean ca noi ,sa ascunda tocmai ceea ce ne poate mantui ,numai ca noi ..gasim motive...jalnice sa nu-l vedem..spunem ca strugurii nu sunt dulci si adevarati pentru ca paznicii viei sunt hoti sau curvari .Ce legatura are strugurele Adevarului cu paznicul desfranat ? Strugurele va fi bun si aromat indiferent de ce pacat face paznicul .Ironia e ca avem nevoie de paznicii acestia ,asa rai cum sunt ei ....fara ei fiarele salbatice ar distruge via .

Nimeni nu este întrebat când şi unde vrea să se nască, dar fiecare ştie ce vrea să fie în viaţă sau ce şi-ar dori. Eu...cine sunt eu? Sunt o persoană normală şi un om efemer ce îmi trăiesc viaţa cu bune şi cu rele. Sunt o adolescentă în societate, un copil acasă, un elev la şcoală, o prietenă pentru diverşi oameni, o vecină pentru alte persoane, o rudă pentru cunoştiinţele mele şi un simplu călător grăbit sau adormit pentru cei din tramvai sau autobuz. Eu sunt o mică parte din Universul ce compune lumea, fac parte dintr-un furnicar uman ce de multe ori mă critică, dar care mă şi ridică. Mă adaptez destul de uşor diverselor situaţii şi încerc să mă bucur pentru fiecare moment din această viaţă. Sunt o persoană echilibrată, ambiţioasă, pentru care familia reprezintă spaţiul afectiv pe care se clădesc acţiunile prezente şi viitoare.

   Reacţionez diferit, simt diferit, în funcţie de situaţie. Sunt omul care le înţelege pe toate, indiferent cât ar fi de încurcate iţele, până în momentul când o stea umană se stinge. Se spune că este cursul firesc al vieţii, dar de ce trebuie să suferim, de ce trebuie să pierdem persoane dragi sufletului nostru? Eu, în asemenea situaţii parcă nu mai sunt eu, deşi îmi impun să fiu puternică şi să îmi stăpânesc lacrimile, ele nu ascultă stăpânul şi se preling pe obrazul palid ce se cutremură o dată cu un suspin, iar sufletul atunci parcă strigă de durere. Momente de tristeţe profundă, sunt cufundată în gânduri, dar apoi mă găsesc stând în mijlocul mulţimii cu privirea în gol şi cu niciun gând care să mă direcţioneze într-un sens. Caut parcă oarbă în lanţul uman pe cineva care să mă înţeleagă, să ştie prin ce trec şi să mă cuprindă în braţe fără alte explicaţii. Nu spun ce mă doare, cât şi cum, dar se citeşte pe faţa mea. Poate sunt prea sensibilă, poate nu ştiu să îmi impun aşa de bine o atitudine care să arate că sunt puternică şi fac faţă situaţiei, poate nu sunt aşa de stăpână pe mine încât să ignor părerile altora şi să încerc în primul rând să am grijă de mine în momentele dificile, lăsându-i pe alţii să se ajute singuri. Nu pot să ascund tristeţea, nemulţumirea, niciodată, nu pot să mă prefac, indiferent de ce se întâmplă.

     Viaţa ne arată două feţe, de multe ori ea este un obiect cu două tăişuri, este un teren minat ce te aruncă în aer, iar în scurt timp te aduce cu picioarele pe pământ. Te pălmuieşte zdravăn, apoi te pune pe o pană albă şi fină şi poposeşti într-o poiană cu iarbă verde şi flori multicolore. Viaţa este imprevizibilă. Viaţa este viteză. Viaţa este cel mai important lucru pe care îl avem. Viaţa este un montagne ruse. Trebuie să ştim să îi facem faţă. Eu trebuie să fiu hotărâtă, curajoasă, de nedoborât în cadrul unei probe, indiferent în ce constă ea. Nu cred că un examen este proba vieţii, nici pe departe, proba vieţii poate că este lupta dintre viaţă şi moarte, dar cu toate astea un examen contează. Eu înaintea unui examen sunt cu inima cât un purice, dar cum am pus piciorul în sală, emoţiile se risipesc. Urmează momentul când îi vezi pe cei care te vor judeca, cei de care depinzi, cei care vor spune un simplu „admis”, dacă dai dovadă de inteligenţă, de rapiditate sau pur şi simplu, arăţi că eşti capabil să faci faţă indiferent de presiune. Prefer în cadrul unei probe orale să mă uit în ochii celui mai fioros membru din comisie şi să îi arăt că ştiu, că pot, vreau să îi demonstrez că o privire nu mă intimidează, ba mă determină şi mai mult să storc şi ultima fărâmă dintr-o idee şi să o despic în 15, până când îl văd că s-a convins de ce pot. Când ies din sală simt că am pierdut în greutate câteva kilograme, parcă o piatră de pe inimă este luată, iar rezultatul contează şi îl aştept cu nerăbdare, dar indiferent de ce se întâmplă, ies zâmbind din sală şi spunând celui/celei care m-a însoţit şi care mi-a ţinut pumnii: >am scăpat!<. Rezultatul pozitiv mă face să fiu ca un balon ce se înalţă către văzduh, iar rezultatul negativ mă face să reflectez la pasul greşit pe care l-am făcut şi care i-a determinat pe acei oameni din comisie să spună: „respins”.

    Într-o zi obişnuită sunt un om cu activităţi diferite aşa cum sunt culorile cameleonului. Telefonul dimineaţa este cel mai mare duşman pentru mine, îmi vine să îl întreb de fiecare dată: >azi ce mai vrei?<. Sună şi nu se lasă până când nu mă trezesc şi mă dau jos din pat. Apa este mână în mână cu telefonul şi îmi trezeşte fiecare por al feţei. Hainele mă aşteaptă tăcute pe un scaun, iar ghiozdanul parcă îmi face semn să îl iau şi să îl scot din monotonie. Paşii mei sunt naivi, strada e adormită şi doar un firicel de praf îndesat cu putere de bocancul unui om impunător, o gâdilă şi o fac să tresară. La şcoală profesorii îşi joacă rolurile, îşi exercită meseriile, fiecare după suflet, după cuget, după experienţă, după gândire şi logică. Eu stau în banca mea şi scriu pe un caiet ce are toate liniile la fel, dar pasta din pix si literele încondeiate de mine sparg monotonia foii. Răspund când ştiu răspunsul la o întrebare şi nu de puţine ori, sunt răsplătită pentru sclipirea de moment sau pentru lecţia învăţată cap-coadă. Pauzele sunt goluri şi momente de respiro, atunci se cunosc oameni, se nasc conflicte şi se pun bazele unui grup. La sfârşitul programului mă îndrept spre casă mai tristă sau mai veselă, mai atentă la detaliile de la o clădire sau mai grăbită spre acasă, locul cel mai important, în care te simţi tu aşa cum eşti, trist, fericit, dezamăgit, înşelat, minţit, respins, ocrotit, iubit, preţuit. Ajunsă acasă mă dezbrac de hainele ce au amprenta şcolii şi mirosul din afara casei ce nu e aşa de îmbietor, dar nu şi de caracter. Îmi organizez programul şi îmi las loc şi pentru o escapadă sub forma calculatorului, a televizorului, a unei cărţi, sau a unei plimbări.

    Eu sunt cea care apreciez oamenii maturi şi calculaţi, sunt cea care apreciez sinceritatea şi devotamentul, dar urăsc ipocrizia, minciuna, şi oamenii care dau dovadă de proastă creştere. Iubesc arta şi frumosul, oamenii, animalele şi natura. Sunt deschisa la noi domenii de activitate şcolară sau extraşcolară ce au un obiectiv şi o ţintă solidă. Zâmbesc şi mă simt fericită când sunt într-un colectiv în care sunt primită cu braţele deschise, atunci când am parte de surprize plăcute, în momentul în care pot citi plăcerea pe faţa cuiva pentru că sunt acolo. Îmi plac lucrurile simple, în culori calde, îmi place marea, dar şi muntele. Dacă aş putea să călătoresc prin toată lumea, niciodată nu aş zice: >nu<. Respect persoanele în vârstă şi ocrotesc animalele. Muzica mă binedispune oricând şi este antidotul pentru unele stări de nelinişte, nesiguranţă sau tristeţe. Eu accept alte păreri, dar numai dacă sunt bine argumentate. Eu sunt cea care ştiu să mă bucur de iubirea unui om care merită la rândul lui iubire.

   Eu sunt eu, tu eşti tu, noi compunem lumea, universul. Noi dăm sens vieţii, noi alegem cărările pe care vrem să mergem, noi hotărâm, noi reacţionăm, noi simţim, noi trăim, noi iubim.

Recomand:

• http://siblondelegandesc.ro/
• http://farasens.wordpress.com/
• http://motanes.wordpress.com/

Ajungem la biserică, biserica aproape plină. Buah! Lume din alte biserici, gălăgie, dezastru. Diaconii erau zăpăciţi, corul de copii vroia sa facă repetiţie, lumea în picioare...

Programul a rămas neschimbat, adică am început cu un devoţional, am continuat cu lecţiunea (de data asta de la amvon) şi în final serviciul divin. După serviciul divin, a început adevarata mişcare. Afară erau poate 1000 de oameni iar în biserică la fel. Poliţia spaniolă era deja acolo. Au mai sosit şi vreo 10 "civili".Pe la 18:20 aproximativ a sosit presa. Pe la 18:45 apare primul Mercedes negru, în el Ţecu, Dan Liga şi încă 2 tipi pe care nu-i cunosc.

Din ce în ce mai multă lume aglomera strada. Spaniolii erau încremeniţi. Nu îşi dădeau seama ce se întâmplă. Treceau pe stradă, opreau maşinile, se uitau, vedeau poliţia şi plecau.  Balcoanele erau pline cu oameni, oameni care ne cunoşteau că doar ne văd pe fiecare sabat la biserică, dar care acum erau chiar interesaţi de ce se întâmplă.

Aproximativ la ora 19:18, puţin peste timpul prezis (19:15), apare coloana oficială. Trei motociclişti, o maşină de poliţie în faţă, una de civili după şi în următoarea, mercedes negru, dl. Băsescu.

În momentul când acesta iese din maşină, mulţimea îl aclamă extaziată, iar dl. preşedinte, cu zâmbetul pe buze le răspunde în acelaşi sentiment de căldură şi frăţietate, dând mâna cu cei mai curajoşi.

Următorul pas foarte important a fost acela în care pastorul bisericii noastre, Sergiu Gavrilă, l-a întâmpinat pe domnul preşedinte şi l-a condus lângă cei doi tineri care îl aşteptau îmbrăcaţi în costume oficiale româneşti cu pâine şi sare.

După spusele unor oameni importanţi din garda domnului preşedinte, acesta urma să rupă un colţ de pâine, să pună sare peste el şi să-l lase pe tavă. Domnul preşedinte Băsescu a rupt pâinea, a pus sare peste ea şi a muşcat din ea. A fost un gest remarcabil din partea dânsului. Ne-a demonstrat că are încredere în noi, că ne consideră prietenii lui.

A urmat intrarea în biserică. La intrare a fost foarte aglomeraţie, garda lui personală şi presa făceau ca accesul în biserică să fie imposibil. Presa era înfometată după informaţii. Orice detaliu mic contează.

Când s-au deschis şi uşile de cristal, oamenii din biserică l-au aplaudat. A urmat un moment de relaxare oarecum, pentru că preşedintele a luat loc pe primul rând şi presa s-a calmat. A urmat o introducere făcută de pastorul Liviu Olteanu în care a prezentat biserica noastră.

După aceea a avut cuvântul dl preşedinte. A vorbit frumos. Mi-a plăcut. Aveţi rezumat din ce a zis aici.

În final, preşedintele ne-a amintit că nu este prima dată când vizitează o biserică adventistă şi că ne cunoaşte destul de bine. Moment în care presa a ieşit afară crezând că totul s-a terminat. Ei bine dacă mă întrebau pe mine le ziceam dar dacă nu m-au întrebat au rămas cu pofta în cui! Mai multe despre ce a scris presa română despre ruga de la sfârşit aici, la Steliana.

Ieşirea a fost cea mai nasoală, cel puţin afară din biserică. Toţi oamenii care erau afară, mai mult de 1000, poate chiar 2000, au năvalit ca să-l salute, să-i facă fotografii sau pur şi simplu să-l atingă. Măi să-mi zică cineva, are puteri magice? MM??

Copii plângeau. Vroiau şi ei să-l salute pe preşedinte. L-am văzut pe preşedinte cum s-a întors înapoi ca să salute un băieţel care îl striga. Am şi fotografia.

După ce a ajuns la maşină, s-a urcat pe pragul uşii, a salutat lumea şi a intrat în maşină.

Anumite acţiuni/constatări de mai sus, le fac şi azi, şi mâine, şi oricând.

Recomand:

• http://siblondelegandesc.ro/
• http://farasens.wordpress.com/
• http://motanes.wordpress.com/

Călătoream cu tradiţionalul tramvai roz, 32. La un moment dat au urcat doi băieţi, se vedea pe ei că vin de pe şantier de undeva. Unul dintre ei, ceva mai periat, mai curăţel, celălalt mirosea intens a transpiraţie, era cu telefonul în mână şi cu maneaua dată la maxim de zbârnâia şi bara din spate a vagonului. Lumea mai strâmba din nas, se mai aruncau priviri de săgeată, dar nimic. La un moment dat, cel curăţel, vizibil jenat de situaţie şi de tovarăşul său, îl întreabă aşa, mai de pe umăr: "măi, da' de ce nu-ţi cumperi nişte căşti?" la care ăstalalt, pe un ton revoltat: "băi, mie nu-mi plac căştile, îmi place muzica live!"

Cine vine la un silet disco?

dar daca se intampla sa intri in rahat pana la

gat ,taci din gura  si da impresia ca stii ce faci

..desi de multe ori vei fi nebagat in seama de cei de langa tine cand

le spui sa nu se mai minuneze de niste prostioare ci sa gandeasca in ...perspectiva

...si niciodata dar .niciodata, sa nu cedezi ...

Nokia alege Spania pentru lansarea pe piaţă a telefonului "5800 XpressMusic".

Va fi lansat la preţul de 280€ + IVA la liber pe data de 1 Decembrie 2008.

Zic ei ca este rivalul lui iPhone. Ok, păi s-o vedem şi pe-asta. La prima vedere pare fain.

http://www.nokiausa.com/A41271075

Lecţia americană - alegerile americane

Românii şi fotbalul - cum am luat-o pe coajă în cupele europene.

Şurubelniţa pentru stângaci - de Nicolae Gepetto (ştire falsă amuzantă) 

Şi alţii fură - The Sun publică o fotografie foarte veche, care a fost publicată şi de alţii, pretinzând că e o ştire recentă.

Parole pe care nu trebuie să le foloseşti niciodată - Oare de ce?

De ce nu e bine să ascunzi banii prin cărţi- Pentru că există neveste...

De ce tac băncile româneşti ? - Pentru că nu au ce să ne spună util...

Aceleasi legi se aplica si in viata de toate zilele ,intotdeauna exista cineva care accidenteaza pe altcineva ,cu voie sau fara voie dar, de cele mai multe ori ...cu voie ,si asta pentru ca a "consumat" niste idei gresite  care duc la actiuni gresite si...accidenteaza "pietonul"(omul de langa noi :coleg ,prieten,iubit,copil).Nu e ironic ..si trist...cand ranim...nu un dusman,nu un ucigas...ci  pe cel apropiat ,pe umarul caruia am plans de multe ori ,care ne-a fost alaturi....?

DON"T DRINK AND DRIVE!

Asa ca ..

sa avem grija.... la viteza "mandriei" noastre caci s-ar putea sa accidentam ...multe vieti din jurul nostru ;

sa purtam "centura de siguranta" a respectului fata de cel de langa noi  ..caci tot noi vom suferi in cele din urma.

NO SEATBELT ?  NO EXCUSE !

12 steps out of hell

Cinic but strong

Ies la o ţigară.

De ieri sunt student. Nu simt nicio emoţie şi încă nu mi-am luat o ramă să-mi pun diploma în baie în locul oglinzii. Sau s-o pun deasupra? Ideal ar fi totuşi să o pun pe uşă, halat de baie tot n-am şi aşa aş putea s-o privesc în fiecare dimineaţă când tronez pe toaletă, în loc să răsfoiesc colecţia veche de Playboy. Am să mă mai gândesc. Cu puţin noroc obţin o mărire de salariu şi CV-ul meu arată mai comestibil având studii superioare. Rahat. Diploma este iar o chestiune pur de luciu.