Intr-un patriotism general, dar gratuit, o mina de site-uri de sport si doua duzini de bloguri de duzina vad deja in Hanescu un dusman de clasa pentru cuplul Federer-Nadal. Si, pentru ca e la moda sa scrii de tenis cind finala de la Wimbledon e inca proaspata, ne grabim sa-l vedem pe Hanescu mai mult decit este. Si-l vedem urmasul lui Nastase, si nu e, il vedem tenisman, desi iarasi nu e.

Victor Hanescu a cistigat, asadar, la Gstaad. Da, este turneul acela la care obisnuiau sa-i dea o vaca in loc de trofeu lui Federer acum o vreme, cind victoriile accidentale erau mai rare in ATP decit fetele care-si cistiga serviciul in WTA. Ce se mai hirjoneau si elvetienii astia! Na, ca le-ai tras-o! Peste ani, oamenii se vor uita in cartea de onoare a turneului si vor vedea inevitabilul, chiar sub poza Regelui, la Roll of Honour: 2004 - Roger Federer, 2008 - Victor Hanescu. In paranteza, ROU. Motiv pentru care indraznesc sa spun ca azi e o zi trista pentru tenis.

Victore, nu te-am iubit niciodata, dar recunosc ca m-ai invins astazi mai rau ca pe Andreev, pentru ca nu te-as fi vazut vreodata in stare sa cistigi intr-un turneu care sa nu fie challenger. Din pacate, atit pentru tine, cit si pentru mine, anumite lucruri nu se pot schimba niciodata. De aia zic ca e o zi trista pentru tenis. Si tot de aia, Victore, n-o sa fii niciodata mai mult decit esti acum. Nu ai nimic. N-ai passing, n-ai backhand, esti inodor si incolor. Vei face naveta, in toti cei vreo patru ani pe care ii mai ai in circuit, intre locurile 60-120, iar cu tine om de baza, pentru ca Pavel nu mai e, Romania va retrograda glorios din Cupa Davis, indreptindu-se, cu viteza asilor pe care ii ingropi tu gratios in terenul advers, spre zona Euro-Africana. Si nu, nu vei fi nici primul roman care va cistiga turneul de la Bucuresti. C-asa-i in tenis.

Marco Resmann feat Toma Caragiu - Gouache in tenis

Citez: " flores, vitaminas y mucho sexo,
yo tengo mi propia vision del progreso"

Mai devreme anunţa zoso că vodafone are cont de twitter, pentru că trăim în halucinanta eră în care consumatorii stau pe net! Şocant, nu? Oamenii folosesc internetul! Şi evident nu mă aştept la vreun răspuns sau o schimbare bruscă în bine, de vreo cinci ani de când sunt la ei (de când era Connex de fapt and yes I am a creature of habit) şi n-am observat mare lucru! În schimb am observat alte lucruri!

• Când sunt în Marea Britanie şi n-am semnal la Vodafone UK prin roaming o să îmi caute o reţea care are şi mă transferă pe aia pentru câteva minute. Minunat dacă nu mi-ar trimite de fiecare dată un mesaj cu "Bun venit în Marea Britanie, tarifele sunt de atât la convorbiri şi SMS-urile atat pentru a trimite si uite-atat pentru a primi". Virgin sau Orange UK nu fac asta când sunt în România chiar daca îmi schimbă reţeaua şi tot mie îmi vin facturi de două milioane.
• Când formez minunatul *121# pentru informaţii in ceea ce priveşte ultima factură primesc nu unul, ci vreo două trei mesaje deşi trimit cererea o singură dată! Exces de zel?
• Ziua mea nu este pe 30 mai când îmi trimite Vodafone minute gratuite, ci aşa cum apare în contract şi în buletinul meu! Îmi plac minutele gratuite dar serios, ziua mea nu e pe 30 mai, dar e 25 rotunjit.
• Când am sunat la "serviciul cu clienţii" persoana de la celălalt capăt al firului îmi tot zicea "ei", "ei" şi iar "ei"....cine sunt "ei"? "Vodafone!" - "Adică voi" - "Da, noi!"

Clientul este Beck, „berea germană numărul unu în lume”, „cheia e la tine” etc. așa cum sunt știuți în România dacă îmi aduc bine aminte. Ce vor oamenii să facă? Din cauză că de vreo douăzeci de ani sponsorizează artiști în devenire, muzicieni sau de orice alt tip, s-au gândit ca din august să lanseze sticle cu etichete făcute de acești artiști de care vorbeam.

De ce m-am panicat? Pentru că îmi imaginam niște sticle frumoase, stilizate și drăguțe sau cel puțin în tematica Becks și în schimb am văzut asta:

Acum serios vorbind, e ca nuca-n perete. Sau am înnebunit eu? Nu că nu mi-ar plăcea bulinele dar câteva lucruri de ținut minte:

• Marea Britanie n-a mai văzut de ceva vreme etichete, așa, mai „deosebite” cum le-am spune noi. Au văzut doar sticle de Diet Coke dacă au fost norocoși sau dacă umblau prin magazine scumpe (ceea ce nu fac, spre deosebire de Români, cel puțin nu la fel de des)
• Becks nu este o bere la fel de cunoscută sau populară aici, for the record în topul consumer preferences se numără Stella Artois, Carling, Fosters, Carlsberg si Budweiser. Observați că Heineken nu apare în top 5 și imaginați-vă unde ar putea fi Becks.
• Nu vor fi doar în HoReCa.

Acum, cum naiba le spun eu băieților că „they are doing it wrong”? Că e un pic wrong să mergi nationwide cu așa ceva. Nici nu se poartă bulinele!

Dar până și aici, cel mai absurd lucru e că mai nou nu ai voie să te urci în avion cu tricouri dubioase, cum a pățit acest distins călător pe care l-au rugat să-și dea jos tricoul cu Transformers sau ce Gundam-mecha-character o fi având pe tricou pentru că nu pot să-mi dau seama. Citând articolul, am stat și m-am întrebat câtă dreptate are el și câtă dreptate are compania și/sau ceilalți călători. Aici nu se mai vând nici tricouri care ilustrează oameni sau personaje ficționale fumând. Aș înțelege să oprească pe cineva cu un tricou cu adevărat ofensiv pentru că OK, umorul meu cinic nu e la fel de apreciat de toată lumea și unele glume sunt prea sadice pentru pudici dar totuși.

Alte lucruri pe care terorismul le-a schimbat în aeroporturi? Coșurile de gunoi sunt transparente!

Ah da, și alt lucru pe care mi l-am adus aminte, de când am plecat din România în martie, la control la bagajele de mână era o tipă în fața mea, dă jos centura, cizmele, pune geanta pe banda rulantă și momentul cel mai tare a fost când au rugat-o să desfacă geanta și a scos o sticlă de muștar pe care a trebuit să o arunce pentru că nu ai voie să cari lichide în cantități mai mari de 100ml! :shock:

Ce făcea ea cu muștarul în avion sau după nu știu...știu că femeile cară multe dar muștar găsești oriunde te-ai duce.

1. Placa George Orwell in Barcelona is covered by CCTV. (versus 99.9% din suprafata Marii Britanii, mai putin locurile/momentele in care chiar ai nevoie!)
2. Television presenter Fern Britton has a gastric band.
3. Nearly all animals are banned from the grounds of the Houses of Parliament - except dogs and horses.
4. Many businessmen believe biscuits are key to clinching deals. (Fancy a cuppa?)
5. Public drinking is socially acceptable in Denmark.
6. Syria has the world's largest restaurant, seating 6,014 diners.
7. George Lucas's daughter Amanda is a mixed martial arts fighter.
8. London's broadband is the fastest in the UK.
9. T-shirts featuring rude words, bombs or cartoon guns can stop you getting on planes from British airports. (seria "things that terrorism changed")
10. Getting caught cheating at a British university does not get you expelled. (dubios dar adevarat)

Nu ştiu de ce în masochismul meu citesc un blog pe nume 'Starbucks Gossip' unde un masochist şi mai mare ca mine scrie însemnări despre ce se întâmplă cu Starbucks prin lume şi în Statele Unite. Nu ştiu alţii cum sunt dar eu mă gândesc de multe ori la acest lucru pe care mulţi vor să-l numească "shopping experience", care e de fapt, în vorbe foarte simple, cât de bine mă simt într-un magazin/restaurant/orice loc în care are loc acţiunea de a consuma.

Aici se pune foarte mare valoare pe acest "shopping experience" şi pe valoarea de "entertainment" a unei reclame. Exemple precum gorila Cadbury, camioanele, reclama la Drench şi aşa mai departe. Campaign de luna asta parcă a lăsat un comentariu de genul "sunt atât de geniale încât par a nu fi avut niciun fel de strategie".

În fine, revenind la Starbucks-dacă intraţi pe site-ul Starbucks în S.U.A. o să vedeţi pe fiecare pagină un mesaj de genul "ai o idee? Spune-ne despre ea". Bineînţeles există două moduri de a privi lucrurile: ce cool, dacă am o reţetă pentru o cafea există posibilitatea că Starbucks să o accepte şi să îmi branduiasca ideea şi să mă facă faimos/faimoasă. Al doilea mod e "Starbucks e în până de idei şi nu ştie cum să inoveze sau să fie pe placul consumatorilor."

Pariul meu e evident pe a două variantă din moment ce oamenii şi-au schimbat logo-ul, au încercat tot felul de prostii în afară, aici în Marea Britanie nu pot să spun că în oraş se întâmplă cine ştie ce dar le pasă foarte mult de comunităţi şi de oameni, pe când în Statele Unite au adăugat nişte dopuri de plastic la pahare ca să nu îşi verse lumea cafeaua în maşină, doar pentru că au descoperit că foarte mulţi intră în Starbucks, cumpără cafeaua, se urcă în maşină să o ducă acasă sau la birou şi o pun pe scaunul de lângă ei. Cât de utilă sau de proastă e ideea asta (dopurile de plastic reprezentând materie ce trebuie reciclată) rămâne de discutat.

Dar ce nu s-au gândit oamenii este ceva în felul următor: în Starbucks, aşa cum a vrut Schulz să fie, intri ca să stai de vorbă la o cafea (să zicem): ai canapele, scaune, mese, te întinzi, ai wireless, poţi să lucrezi, să faci ce te duce capul dar în mare să petreci cât mai mult timp în cafenea. Problema ar fi cafeaua ca diuretic. Exerciţiu mental: n-am văzut nicio cafenea Starbucks nou infiinţată care să aibă toaletă proprie. Ştiu că n-am văzut suficiente cât să exprim o părere dar am văzut cel puţin 20 şi nicio cafenea nu avea toaletă proprie. Nu ştiu dacă aşa e "intended" dar devine o problemă când trebuie şi n-ai unde.

Nu ştiu de ce şi multe pub-uri aici uită acest detaliu (berea fiind la fel de problematică). Experienţa mea de a alerga de la un capăt în celălalt al unui mall sau să caut cu disperare o toaletă publică nu e deloc plăcută. Evident e greu să găseşti un loc în care să poţi construi o toaletă dar ar fi şi mai bine să găseşti un spaţiu de închiriat în apropierea ei. Şi atunci să n-o dai în bară (Starbucks din staţia de tren de lângă mine e lângă o toaletă unde trebuie să plăteşti 50p că să intri). Caută-te de monezi, înjură cafeaua pe care tocmai ai băut-o şi îţi vei jura să nu te mai întorci niciodată acolo decât în caz de urgenţă maximă.

Altele pe teme oarecum asemanatoare: Despre mall-uri: impresii si consideratii personale, Problem detection study: un tool BBDO

Later edit: Prea multe poze de pus pe net. Un apus de soare sub forma de cliseu totusi:

Uite, de exemplu aseară a fost meciul Glasgow Rangers-Zenit St. Petersburg şi am avut o sută de mii de scoţieni invadându-ne oraşul, în hoteluri, în corturi în afara oraşului, plus nişte fani Zenit rătăciţi. Toţi erau beţi morţi înainte să înceapă meciul la 7.30 şi mai rău a fost când au pierdut scotienii. Panică, rape and pillage. Nu mai vedeai un arab sau chinez pe stradă (nu discriminez dar probabil i-au speriat localnicii):

Să vedeţi cum e la meciurile Arsenal-Man Utd! Jumătate de oraş strigă 'Glory, glory man united' şi restul vin în forţă de la Londra şi toată lumea se împinge pe stradă. Cool!

Însumând ce am de zis în doar o frază iese o bălărie de tipul 'cosurile mele de pe faţă', un subiect despre care nici eu n-aş citi la alţii pe blog şi care sună a un clişeu trist despre care nu se scrie, că, na, e ceva personal. Şi cine ar citi titlul ar zice 'du-te la doctor', eu aş râde amar că am fost şi nu m-a ajutat foarte mult. Sau să mă apuc să scriu pe forumuri. Ete da, nu caut simpatie şi nici sugestii nu cred că mai caut, mă îndoiesc că mai există ceva ce n-am încercat.

Ce e dubios este faptul că tot scriu de prin 2003. Acum exact cinci ani aveam 13-14 ani şi contrar legilor care zic că atunci când eşti adolescent îţi ies coşuri pe faţă, n-aveam deloc! Nu pun poze pentru că nu tot timpul e genul de blog 'la care te uiti'.  Nici nu îmi puneam problemă de fapt. Cândva când am făcut 16-17 ani s-a schimbat situaţia şi au început să îmi apară coşuri. Puţin câte puţin, au apărut şi nu mai scăpam de ele. Dacă emo ar fi fost la modă când aveam eu 16 ani, probabil m-aş fi adaptat curentului şi m-aş fi aruncat de la etaj în disperarea mea că nu îmi trec coşurile de pe faţă şi omg, ce presiune, fac colegii mişto de mine la şcoală. Nu făcea nimeni mişto pentru că şi alţii aveau dar lor le-a trecut până am ajuns într-a 12-a. Evident că ştiu replica 'nu toţi suntem la fel' încă de când toţi încercau să ne spună de ce nu ne cresc sânii în mod egal sau de ce unele fete au sâni şi altele n-au deloc. Nu râdeţi! Aşa că am aşteptat. Şi nimic!

Sunt în anul doi de facultate aproape şi peste câteva săptămâni fac 19 ani (era să scriu 17) şi în loc să se îmbunătăţească lucrurile, devin din ce în ce mai rău. Nicio şansă să se îmbunătăţească.

Ce-am făcut în toţi aceşti ani?

• La un moment dat îmi ieşise o chestie în frunte, lumea zicea că e coş, eu ştiam că nu e că nu părea a fi coş şi până la urmă a fost operat prin chirurgie plastică. Evenimentul numărul unu.

• Am încercat cu răbdare chestii gen Clearasil, Clean and Clear, Ivatherm, Clarins, Biotherm, produse Vichy, Uriage, Murad, Korres etc. It goes without saying că nu e din cauză că nu mă spăl sau că îmi pun mâinile pe faţă sau că nu îmi daju jos machiajul (pe care nu prea l-am mai folosit), nu?.
• Am fost la dermatolog, am făcut control ginecologic să nu am (cum naiba îi zice în română) polycystic ovary syndrome, am făcut test de sarcină, am primit pastile contraceptive. Nimic. Am vizitat cel puţin trei medici dermatologi, atât din recomandări cât şi din reviste pentru femei din România. A da, dacă vreţi să mergeţi la dna. doctor Leventer, pregătiţi-vă să aşteptaţi vreo două luni în medie. Comentarii nu fac pentru că toţi medicii la care am fost sunt mai mult decât competenţi dar aşa sunt eu, un caz mai special. Ce baftă pe mine! Regimuri alimentare, toate alea. Nu.
• Am primit o reţetă pentru o mască ce conţinea sulf şi alte balari, am avut şi reţete în care mi se spunea să folosesc un săpun cu sulfur (Harrogate Sulphur Soap) şi pot spune că îmi uscă pielea şi evident şi unele coşuri dar nu mi-a rezolvat problema complet. Dacă vă treziţi vreodată în postura asta, intraţi într-un SensiBlu şi luaţi-vă săpunul ăsta. Într-o mare de produse care nu mi-au făcut mare lucru şi deşi sunt genul care nu face reclamă la chestii, cu ăsta am observat o diferenţă pe termen scurt. Eu am noroc cu apropierea geografică de Harrogate printr-o coincidenţă a sorţii şi îl găsesc mai uşor dar tot nu ajută.

Disperare! Dacă aş fi fost mai p***i blondă sau pitzipoanca, superficială, obsedată de propria imagine sau 'fata lu' tata' care să vrea Audi sau BMW de ziua ei, i-aş fi zis lui tata 'IMI DISTRUGI VIAŢA PENTRU CĂ NU MĂ AJUTI' (în genul My Super Sweet Sixteen), dar ce pot să mai zic când am trecut deja prin toate tratamentele posibile şi nimic nu mă ajută foarte tare. Am auzit de o mie de ori poveştile cu 'o să treacă' sau 'foloseste tratamentul ăsta şase luni' şi 'e o chestie de vârstă', altele de genul 'şi mie îmi ies coşuri la vârsta mea' şi sincer nu mă încălzesc cu nimic, I don't relate, îmi vorbeşte mie persoană cu faţa perfectă şi un coş o dată la fiecare ciclu. Serios? Nu m-ar deranja aşa, câte unul, din când în când. Dar să te trezeşti dimineaţa şi să îţi bagi picioarele pentru că nici fond de ten nu poţi să îţi pui pe faţă e enervant din când în când. Şi e enervant să spui aceeaşi poveste tuturor de fiecare dată. Oamenii înţeleg dar între noi fie vorba, când nu e problema lor eşti un specimen foarte interesant de observat şi adânc în sufletul lor de oameni înţelegători, se bucură că nu au ei aşa ceva! I don't mind, probabil şi eu aş face la fel, de fapt fac la fel când ştiu că se suferă şi de alte prostii decât acnee.

Şi acum că am încercat toate lucrurile astea, am fost la doctor şi concluzia de aici a fost că ori dermabrasion (dermoabraziune?) ori aştept câţiva ani să îmi treacă şi dacă nu îmi trece şi rămân cu cicatrici trebuie să recurg la chirurgie. E dureros!

Dacă aţi ajuns aici din intâmplare, concluzia ar fi că după ce treci prin toate kkturile astea, nu te mai frământă foarte tare gandul sa iţi faci chirurgie estetică, implanturi sau injecţii cu Botox pentru riduri. It could and it can be worse. Nici eu nu mai am ce mistouri sa fac pe seama mea, dar acum ca am oferit prilejul tuturor de a spune ca sunt o urata complexata cu cosuri, by all means, din punctul asta de vedere sunt!

Mă întreb de ce site-ul "România în Galben" are o ditamai imaginea cu nişte 'blokes in a pub' cum zicem noi aici şi totul înconjurat de fum de ţigară. Dubios! Ştiu că în România încă n-a intrat în vigoare legea care interzice fumatul în locuri publice şi că încă se fumează peste tot dar ce facem, vrem să 'relate' cu consumatorii noştri ca să atragem mai mulţi sau să-i educăm şi să-i tragem de mâneca zicând 'bai, nu e bine să fumezi?'

Cândva pe la începutul anului vine la mine un tip care aduce oarecum a Chris Evans, ăla din Fantastic Four după care salivează toate tipele pe care le ştiu eu. Da, Chris Evans is hot. Chris Evans!!! Ne oprim aici. Prietenul meu se aşează lângă mine la cursuri, se bagă în discuţie, vorbim, chestii dar pe mine sincer nu mă interesă ca persoană. Aveam aşa, un 'feeling' că nu vreau drama de început de an, era destulă, părea genul douchebag.

Între timp se decide să iasă cu o altă tipă din facultate şi când îi vedeam împreună îmi arunca priviri din alea de 'ea a vrut, vezi, nu ştii ce pierzi'. Mai ne salutăm şi bagă câte un apropo subtil de genul 'Da' tu ieşi cu cineva?' şi eu nu-i ziceam nici da, nici nu, britishness states că nu e treabă lui şi I'd rather not say, revistele de femei zic că trebuie să pari foarte ocupată şi neinteresată total de el ca să-l atragi şi să schimbi subiectul de fiecare dată că să fii misterioasă! Eu am zis la modul foarte sincer 'mulţi inainte' şi mi-am văzut de treabă, că oricum era destulă.

Între timp trec vreo câteva luni şi îl tot văd cu nişte amici de-ai lui, doi la număr, unul care pare danez după figură şi iubitor de muzică reggae (totul poate fi fals şi deci o minciună dar aşa arată) şi celălalt un oarecare. După examen ne întâlnim cândva pe stradă pe la ora cinci şi vine clasicul 'Ce mai faci, n-am mai vorbit de mult timp'-'Păi, cam aşa e, am fost ocupată. Ce mai face X (n.a prietena)?' -'A, ne-am despărţit acum câteva săptămâni, o să renunţe la facultate din anul doi.' Eu de colo ce să zic. Naşpa! Ştiu ce vrei de la mine dar hai, zi-o, make my day.

'In tot timpul asta cât am fost cu ea, mi-aş fi dorit să fiu cu tine.'

ROFL, sigur la mine te gândeai când erai cu aia.

TLDR: Ba, cât de naiv să fii?

(P.S. tipul e grec :) )

Ce îmi place foarte mult la facebook este faptul că există grupuri dedicate în mod exclusiv celor care şi-au pierdut telefoanele mobile. Evident, presupunând că aveai numărul multor persoane pe care le ai în friends list, te apuci şi faci un grup intitulat generic "Mi-am pierdut telefonul azi-noapte şi am nevoie de numerele voastre." Pentru că e ceva mai multă vizibilitate probabil şi nu ţii minte exact numele tuturor celor pe care îi aveai în agenda de telefon.

Bineînţeles, creativitatea e punctul nostru forte aşa că au apărut grupuri intitulate "Went out last night and a chav stole my phone in the pub" sau "Went to Vodka Revolution and a twat stole my phone". Foarte foarte mişto e faptul că pe toţi îi duce foarte mult capul: grupurile sunt publice şi oamenii ar trebui să facă parte din ele doar ca să ştii al cui nr ai pierdut când te-ai îmbătat ca un porc (respectiv vacă) şi nu îţi aduci aminte. Dar nu! Numerele lor de telefon sunt în mare parte scrise pe Wall, care e evident public, să vadă toată lumea!

Şi se mai întreabă de ce primesc telefoane dubioase la ora 4-5 dimineaţa sau numere ascunse de la diverşi care fac caterincă. Morala poveştii fiind că de fiecare data când câte un prieten de-al meu mai face vreun grup din asta cu un nume inspirat o să fac unul ca răspuns: "Went to Vodka Revolution last night and this cow got so drunk she left her phone on the sink in the bathroom."

D. Shrigley

Dubioasa realizare a zilei pentru toţi care simt nevoia să citeze un o părere luată de la televizor sau altcineva: Suntem în anul 2008! Recomand cu mare căldură cartea 'Convenient Theories for you Monthly', am auzit că ar fi bună.

I couldn't help myself.

Să ne gândim puţin, sunt Cristiano Ronaldo şi am devenit un brand ca fiind cel mai bun atacant din lume (evident, că e adevărat sau nu e altă problemă) pentru clubul sportiv cu cei mai mulţi suporteri din toată lumea.

Nefiind fană după cum am zis, cât de tembel să fii să pleci pentru că nu-ţi ajung cele 13 milioane pe an salariu? Vei reuşi să dai cu piciorul şi la alte lucruri decât o minge, de exemplu renumele! Sau sunt alte motive? Ce spune asta despre fotbal? Care PR al lui Ronaldo a lăsat zvonul ăsta să circule?

V-aţi închipui că unul din cele mai cunoscute aeroporturi din lume ar avea internet wireless gratuit, măcar aşa, de imagine. Charles de Gaulle, acolo unde s-a aflat şi Victor Kapra pentru câteva ore e la fel de penibil ca şi restul hotelurilor şi locurilor publice din Franţa sau alte părţi minunate din Europa unde conceptul de "wireless" se referă doar la obiecte fără fir, nu şi internet.

"scump, dar n-am alternativa, asa ca bag cardul: 15 euro pentru 2 ore. tranzactie reusit, in sensul ca hub telecom mi-a luat banul. apas fericit pe butonul connect. Mi se cere rabdare, ca uite acus primesc autorizatia sa intru pe net. Si am asteptat vreo ora fara niciun rezultat! am trecut cei 15 euro la rubrica pierderi si pentru ca aveam nevoie totusi de internet, m-am dus la un desktop de inchiriat, am mai dat 5 euro si in sfarsit am reusit sa intru pe www."

Băi, ce lux! La plecări transcontinentale încă aveau cartele de 5 euro pentru internet. Zi mersi! Noi (eu şi Octavian) am stat o zi întreagă în respectabilul Charles de Gaulle unde n-am avut internet. Nici în hotel. Nici urmă de wireless în mijlocul Parisului, la două minute de Gara de Nord. Venit înapoi în cămin (Marea Britanie), vreo zece reţele wireless, jumătate nesecurizate. Cămin, nu hotel de patru stele.Conexiunea mea a costat £50 pentru 9 luni. În caz de "internet closed" poţi oricând să te conectezi (evident, asta fiind alternativa nesănătoasă la ieşit afară). Pe stradă wireless. Fără plată. Conexiune pe jumătate decentă. Burger King are wireless mai bun ca Charles de Gaulle şi nu plătesc pentru el. Nişte înjurături adresate aeroportului acum că mi-am adus aminte!

]]> http://dubios.wordpress.com/?p=506 Fri, 09 May 2008 15:14:16 +0000 Andrea http://dubios.wordpress.com/?p=506 Eu îmi văd de prostiile mele şi tu îţi vezi de prostiile tale. Atât!